DRAME ASCUNSE: SINDROMUL FEMEII BĂTUTE

O să adresez o întrebare cititorilor mei și sper că cineva îmi va răspunde, mai devreme sau mai târziu.

DE CE O FEMEIE ABUZATĂ CONTINUĂ SĂ TRĂIASCĂ CU AGRESORUL, UNEORI O VIAȚĂ-NTREAGĂ ȘI CUM PUTEM CONVINGE O VICTIMĂ A VIOLENȚEI DOMESTICE SĂ PUNĂ CAPĂT UNEI ASTFEL DE RELAȚII?

Oare e vorba doar de obișnuință? Te poți obișnui oare cu violența? Mi-e greu să cred asta. Pentru doamnele care încă caută scuze de genul: „e doar puțin nervos, îi va trece”, „o să se schimbe pentru că ține la mine”, „nu se va mai întâmpla” vreau să le spun negru pe alb: NU SE VA SCHIMBA. Un bărbat agresiv rămâne agresiv așa cum un pedofil rămâne pedofil. Trebuie să fi cu adevărat bărbat ca să te poți schimba, iar cineva care dă în femei nu se poate numi bărbat. Luând la pumni o femeie nu arăți cât ești de bărbat ci cât ești de josnic și mizer. Una din victimele violenței domestice, pe care o voi păstra sub anonimat, povestea: „Mă bate în fiecare zi, dacă nu are un motiv găsește unul, paharul e murdar, supa e prea rece, covorul e pătat… Am vrut să plec, mi-a spus că dacă plec îmi va omorî copilul. Îl cred.”

Tot ea mi-a și răspuns la întrebarea de mai sus: „Nu pleci dacă nu ai unde”

O femeie din trei suferă în tăcere iar în fiecare zi o femeie moare în urma bătăii. Nu ar trebui să ne îngrijoreze?

Anunțuri

5 răspunsuri la „DRAME ASCUNSE: SINDROMUL FEMEII BĂTUTE

  1. Mă bucur că cineva a avut inițiativa de a vorbi despre acest subiect delicat. E greu când depinzi de soțul tău, tu ești casnică, el director. Nu numai că rămâi pe drumuri dacă îl părăsești, dar un bărbat cu cunoștințe îți poate lua și lucrul cel mai drag: copilul

  2. Intr-adevar sunt multe cazuri, multe raspunsuri, majoritatea nu au unde sa plece, sunt ”legate” de acel ambient. Probabil un alt raspuns ar fi frica excesiva pe care o dobandesc in urma batailor, respectiv amenintarilor, doar cateva sunt atat de curajoase incat sa poata parasi acel loc. Din pacate niciunul dintre noi nu ne putem pune in pielea lor, nu avem cum sa simtim ce simt ele cu adevarat si de ce nu sunt in stare sa plece.
    A fost foarte frumos sa gasesc un astfel de articol, realizez ca totusi, mai sunt oameni carora le pasa !

    Cu drag,
    Petit

  3. Daca cineva imi pune intrebarea asta asa dintr-o data , in timp ce vorbesc despre un subiect diferit , raspunsul meu imediat ar fi , fara sa mai tin seama de ceea ce zic „De proaste” . Eu una nu pot intelege care este motivul pentru care te-ai intoarce langa un om care a indraznit sa te jigneasca , sau si mai grav sa te loveasca .

    Totusi , la o analiza serioasa a acestei probleme sociale (sper ca folosesc un termen corect) raspunsul este cu mult mai complex . Consider ca unul dintre motivele pentru care femeia accepta abuzurile este educatia primita , si mai ales lipsa acesteia . Ma refer aici , in mare parte la educatia primita in familie.Daca nu ma insel multe victime ale abuzurilor (de orice fel) au avut parte de acest tratament si in familie . In opinia mea acea fata care si-a vazut mama lovita , sau a fost la randul ei abuzata nu a reusit sa isi formeze caracterul indeajuns de puternic pentru a opune rezistenta calaului sau pentru a rupe acest cerc vicios . Astfel ea nu are puterea necesara de a spune NU si accepta tratamentul , inconstienta insa de faptul ca ai ei copii vor deveni la randul lor victime sau calai . Iar slabiciunea de caracter a femeii naste frica . Aceasta Frica (de bataia / moarte /etc.) o impiedica sa analizeze problema din toate punctele de vedere . Amintindu-si doar acele batai si starile resimtite in acele momente frica se amplifica iar ea nu poate vedea si posibilitatea renuntarii la statutul de victima .
    Nu consider ca obisnuinta este motivul pentru care femeia ramane in continuare o victima . Femeia ramane o victima pentru ca nu a fost invatata sa spuna NU sau sa ceara ajutor la nevoie .

    Un alt motiv pentru care femeile isi accepta agresorul este Rusinea . Trebuie sa recunoastem ca traim intr-o societate dominata de subiecte tabu , iar viata familiala este de multe ori un astfel de subiect . Acesta rusine le impiedica pe multe persoane sa dezvaluie ce se intampla cu adevarat in casa lor . Acceasi femeie poate pasi semeata pe strada in timp ce in prezenta agrsorului ei nu isi permite nici sa respire . Dar va inchide cea de-a doua situatie in sufletul ei pentru a nu fi ea cea aratata cu degetul sau privita de toti cu dispret. Pentru ca ne place sau nu sa recunoastem de multe ori femeia este considerata adevaratul vinovat pentru ceea ce a patit . Citesc in articolul tau urmatoarele cuvinte „paharul e murdar, supa e prea rece, covorul e pătat” . Probabil vor exista multe persoane care vor spune ca era de datoria ei sa spele paharul si covorul si sa incalzeasca supa . Insa aproape nimeni nu se va intreba daca paharul a fost curat sau supa a fost calda in clipa cand el a intrat in casa . Nimanui nu-i va pasa ca el a murdarit covorul cand a uitat sa se descalte si a adus noroiul in casa . Multi vor privi problema superficial si vor da vina pe ea . . . Iar auzind de prea multe ori aceste cuvinte „E vina ta” , ea va incepe sa le creada si sa se considere Marea Vinovata .

    Consider ca acesta este punctul cel mai ingrozitor on care poate ajunge o femeia : sa considere ca a fost batuta pentru ca a meritat-o . . .

    Oricum , si o spun cu parere de rau , violenta domestica va ramane mult timp o problema majora , a noastra , a tuturor . Probabil se va opri in momentul in care vom deveni cu adevarat o societate educata , care nu va lasa capul in jos cand aude ca o femeie a fost batuta . Pana atunci va trebui sa aceptam ca proverbul Homo homini lupus est! devine din ce in ce mai real

    Cele scrise mai sus sunt parerea mea cu care puteti fii de acord sau nu!

    • Multumesc mult pentru răspuns. Am primit un răspuns detaliat și la obiect, ceea ce mă bucură enorm. Într-adevăr, rușinea este un factor important, de care nici nu am vorbit. În mod greșit, toate victimele, sau aproape toate, fie ele victime ale abuzului fizic sau sexul, femei sau copii, consideră fapta agresorului ca rușinoasă pentru ei, nu pentru agresor.

  4. aaaau, lovitura sub centura! Trist, foarte trist. 😦 Este adevarat, nu pleci daca nu ai unde si N motive; copii, chestii de familie, amenintari si toate cele ce tin de violenta. Multa este si speranta ca intr-o zi ceva se schimba…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s