GELOZIE

GELOZIE

                                                                               de George Topârceanu

 

Dacă nu ne-am fi întâlnit

(absolut din întâmplare)

Tu pe altul oarecare

Tot așa l-ai fi iubit.

 

Dacă nu-ți ieșeam în drum,

Ai fi dat cu bucurie

Altuia străin, nu mie,

Mângâierile de-acum.

 

Ai avea și vreun copil,

Care poate, idiotul

Ar fi semănat în totul

Cu-acel tată imbecil.

 

Dar așa… ce lucru mare

Că-ntr-o zi ne-am întâlnit

Și că-s foarte fericit,

Absolut din întâmplare?

Moişe Stimpik la poarta raiului (fragment)

de Ion Pribeagu

-Şi cam ce-ai făcut matale-
Mie să mi-o spui deschis-
Ca să meriţi marea cinste,
De-a intra în paradis?
-Ziua Sâmbetei, părinte,
Am sfinţit-o ne-ncetat.
De Iom Kipur, toată ziua
Am postit şi m-am rugat!
N-am jucat nici cărţi, nici loto,
Jur că nu m-am beţivit,
Şi nici la femei străine,
Niciodată n-am râvnit.
Toată groisăr, toată viaţa
Pe săraci i-am ajutat
Şi cu bani şi cu povaţă
Şi am fost şi însurat…
-Însurat? – a spus prea sfântul
Fiule nefericit !
Poţi intra în rai, sărmane,
Că destul ai suferit !
Moişe, să-l înduioşeze,
A mai spus plin de fiori:
-Însurat, Adoiny Meleh
Şi-ncă cum? De două ori !
-Două ori? Răcneşte sfântul –
Ieşi afară! Poţi să pleci!
Eu primesc martiri aicea,
Însă nu primesc zevzeci!

PE O STRADA INGUSTA…

…  intr-un bloc recent
Unde bate vintul si-i pe jos curent ,
Tinara nevasta plinge si suspina
Ca-i oprita apa si nu e lumina.
Si ca la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.
Orologiul suna noaptea jumatate
Jos in bloc la poarta , oare cine bate?
– Eu sunt mama soacra , sunt facut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tinara nevasta fuge sa-i deschida
Insa din balcon mama soacra-i striga:
– Ora e tirzie , esti un derbedeu
Unde ti-e chenzina , nu-ti sunt soacra eu !
– Nu sunt eu de vina , soarta fuse cruda
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasa sa ma incalzesc
Si sa fac o baie , sa ma odihnesc
– Ai venit degeaba , ii raspunse soacra
Fiindca nu-i lumina si-i oprita apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sa mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…!!!!!!

Când te bântuie tristețea,

când pierzi toate,

când te doare,

când te-nșfacă gerul vieții,

sub furtuni, sub ani, sub vânt,

să te-arăți tăcut și simplu,

să zâmbești cu nepăsare,

e cea mai înaltă artă

dintre câte-s pe pământ

SERGHEI ESENIN